Spre deosebire de medicii specializați în patologia diverselor organe și sisteme, medicul de familie este pregătit să-și privească pacientul ca un întreg, indiferent de vârstă sau sex. Și este acel tip de medic specialist care poate fi alături de noi de la naștere, până la o vârstă înaintata. Atunci când apare o afecțiune care necesită prezența unui alt tip de specialist, medicul de familie va fi cel care ne va îndruma către unul. Dacă aceasta boală nou diagnosticată va avea o evoluție de lungă durată, tot medicul de familie este cel care coordonează planul de tratament și urmărirea adecvată a pacientului.
În primul rând medicul de familie asigura asistenta medicala si sociala tuturor pacientilor indiferent de vârsta, sex sau patologie si reprezinta legatura dintre comunitate si sistemul national de sanatate. Medicul de familie abordeaza pacientul atât în conditii de sanatate, cât si în conditii de boala; are rolul de a supraveghea si mentine starea optima de sanatate si de a promova un stil de viata sanatos, de a depista o boala cronica in faza incipienta si de a preveni si trata complicatiile unei afectiuni.
Termenul de tulburări de alimentație include un spectru heterogen de situații definit printr-un aport oral inadecvat cantitativ sau calitativ, necesar pentru menținerea stării de nutriție și a creșterii corespunzătoare vârstei, asociat unor factori medicali, nutriționali, aptitudinilor de hrănire și/sau disfuncției psihosociale. Alimentația este un proces complex care necesită interacțiunea dintre sistemul nervos central și cel periferic, mecanismul orofaringeal, sistemul cardiopulmonar și gastrointestinal, cu suportul asigurat de structurile craniofaciale și cele musculoscheletale.
Tulburările de alimentație pediatrică pot fi clasificate în forme acute, cu durata < 3 luni și forme cronice, cu durata > 3 luni. Conform definiției, tulburările de alimentație pediatrică presupun afectarea aportului oral, respectiv incapacitatea consumului suficient de alimente și lichide pentru asigurarea necesarului nutrițional adecvat și exclud dificultățile alimentare tranzitorii asociate afecțiunilor acute. În plus, tulburările de alimentație trebuie diferențiate de tulburările de comportament alimentar (precum anorexia nervoasă, bulimia, binge eating, ruminația, pica, etc) asociate cu perturbarea imaginii corporale.
Pica si ruminația pot fi asociate tulburăilor de alimentație, dar prezența lor izolată nu constituie o tulburare de alimentație.
Promovarea cadrului conceptual cuprinzător al tulburărilor de alimentație pediatrică, adresat perturbărilor fiziologice și funcționale în relație cu cele 4 tipuri de disfuncții din domeniile complementare, facilitează identificarea precoce a subtipurilor diagnostice cu implicații terapeutice și prognostice și favorizează abordarea multidisciplinară pentru optimizarea îngrijirilor acordate.
Criteriile recente (2019) propuse pentru diagnosticul tulburărilor de alimentație pediatrice vizează perturbarea aportului oral de nutrienți, care este inadecvat pentru vârstă, cu o evoluție zilnică de cel putin 2 săptămâni, asociată cu unul sau mai multe elemente:
Disfuncție medicală (compromitere cardiorespiratorie în timpul hrănirii orale, aspirație sau pneumonie recurentă de aspirație)
Disfuncție nutrițională (malnutriție sau deficit nutrițional specific prin scăderea diversității dietetice, susținerea nutrițională și/sau a hidratării prin utilizarea nutriției enterale sau a suplimentelor orale)
Disfuncția aptitudinilor de alimentație evidențiată prin nevoia modificării texturii lichidelor sau a alimentelor, utilizarea unui echipament sau poziții de hrănire modificate; folosirea unor strategii modificate de hrănire
Disfuncția psihosocială (comportamentul de evitare activă sau pasivă, managementul inadecvat în timpul alimentației copilului al persoanei de îngrijire; perturbarea relației copil-persoana de îngrijire asociat hrănirii) perturbarea funcționării sociale în contextul alimentației, etc.
Strada Sfanta Vineri, nr. 76, bl. D 26, Pitesti, jud. Arges.
